Marturie, epilog, legat, testament spiritual...
O carte mai mult decat interesanta. O carte despre arta, politica, istorie, comunism, suferinta, oameni si neoameni, adolescenta, dezorientare, deznadejde, pierdere, dezastru, mizerie, amintiri, rezistenta, intrebari, cautare, abandon, coplesire (etc), mascate in povestea vietii lui Ernesto Sabato. Isi asterne ideile, nelamuririle si mai ales nemultumirile pe foaie cu o simplitate originala in care insa se simte lipsa sperantei. Cand toti cei dragi tie mor, cand lumea se prabuseste in jurul tau, cand umanitatea e pe cale de disparitie, nu mai ai putere sa lupti, iti astepti moartea... Indemnul de la sfarsit insa vine cu o urma de credinta si speranta ca prin putinii oameni de valoare care mai sunt in lume, prin mesajul lor catre lume sa "recuperam partea de umanitate pe care am pierdut-o".
O carte care merita citita.
Umanismul occidental este falimentar, iar sfarsitul secolului ne gaseste incapabili de a ne pune intrebari despre viata si om.
Cum sa-ti pastrezi credinta, cum sa nu te indoiesti, cand un copil moare de foame, cand cineva sufera durerile ingrozitoare date de leucemie sau meningita, sau cand un pensionar se spanzura pentru ca este singur, batran, infometat si fara nimeni pe lume, cum se intampla azi?
Atunci va propun cu toata seriozitatea ultimelor cuvinte spuse in viata asta, sa facem un compromis: sa iesim in spatii deschise, sa ne asumam riscul pentru celalalt, sa asteptam langa cel care isi intinde bratele catre noi, ca noul val al istoriei sa ne trezeasca.
("Inainte de tacere sunt cuvintele...")
Un comentariu:
M-ai citat..
da' cateodata nici nu mai conteaza ce e inainte de tacere, conteaza doar de ce e tacere
Trimiteți un comentariu