Moartea unui caine

"Caini mor in fiecare zi, ce importanta are moartea unui caine? Doar sunt miliarde de caini in lume..." ar zice unii. Da, adevarat, dar si oamenii sunt tot de ordinul miliardelor. Si mai mult ca sigur exista mai multi oameni rai decat caini rai... Avea 20 de ani (adica aproape 93 de ani cainesti). Batranetea l-a omorat... Nu mai auzea bine in ultima vreme, vederea si-a cam pierdut-o, puterile l-au lasat. L-am gasit intins pe-o parte, cu picioarele din partea dreapta inerte, in agonie, tremurand si respirand greu, sufocat. Limba ii atarna afara din gura... Incerca cu ultimele puteri sa se ridice dar nu-l lasau picioarele, mai mult se ranea, izbindu-si labele de beton, mazgalindu-l cu sange. Am vazut ce inseamna neputinta... M-am simtit si eu neputincios. L-am dus pe iarba, la umbra unui nuc. I-am dat apa, n-a putut inghite. Cand il mangaiam parca respiratia i se mai linistea, tremurul era mai putin evident. Avea ochii indreptati spre mine, dar nu ma vedea. Se uita in directia mea dar ochii lui parca priveau in gol. Am vazut cei mai frumosi, cei mai adanci, cei mai tristi, cei mai profunzi si graitori ochi de animal. Erau maro, un maro pe care nu l-am mai vazut vreodata, iar pupilele erau mici mici si verzi, un verde inchis. N-am stiut ce sa inteleg din privirea lui pierduta... Era oare tristete ca i-a sosit sfarsitul? A fost mereu un caine vesel, i-a placut viata la tara, de fiecare data cand eram acolo ne tavaleam amandoi prin iarba. Ii placeau oamenii, si oamenii il placeau. Sau era oare o privire a durerii? Era slabit, agonia il chinuia, neputinta de a se ridica il macina. Putea fi oare bucuria eliberarii? Bucurie ca in curand va scapa de dureri, de chin. Sau poate ochii lui exprimau toate aceste stari? Nu pot sa spun exact… Cateva zile mai tarziu am aflat ca a murit. S-a chinuit pana in ultima clipa. Insa a murit aproape de casa. Desi era la vreo 100 de metri de casa unde l-am lasat, o noapte intreaga s-a tarat ca sa ajunga langa pragul usii, sa fie aproape chiar si in ultima clipa a existentei sale de cei care i-au fost stapani timp de 20 de ani … Si cainii simt, sufera, zambesc, se bucura. Da, si cainii mor…