Sebastian Barry, nascut in 1955 la Dublin, scrie despre primul razboi mondial. Mai exact, despre tinerii soldati irlandezi ce lupta alaturi de trupele britanice in armata regelui, pe frontul din Belgia. Si mai exact, despre experienta traita de adolescentul Willie Dunne pe front.
Willie Dunne, fiul unui politist din Dublin, complexat de faptul ca este prea scund pentru a intra in politie, se inroleaza in armata regelui. Insa la un moment dat, ajunge sa se intrebe(la fel ca alti tineri irlandezi) de adevaratul motiv pentru care s-a inrolat... intrebare pentru care nu gaseste raspuns. Nu este un erou in razboi. Nu este nici macar curajos. Nu-si poate stapani frica si se scapa pe el. Este scarbit de ororile razboiului. Treptat insa se obisnuieste si simte mila atat fata de noii voluntari cat si fata de dusmani, germanii. Isi priveste majoritatea prietenilor de pe front murind. De pe front, il supara pe tatal sau, printr-o scrisoare in care-si exprima gandurile despre razboi. Intr-una din noptile libere, se duce la "dame de companie", lucru despre care afla prietena lui din Dublin, care se va casatori cu altul fara ca Willie sa stie. Desi batalionul din care face parte rezista atacurilor germane si lupta cum stiu si pot mai bine, din exterior sunt considerati lasi si buni de nimic, nefiind in stare sa lupte barbateste. Sfarsitul razboiului aduce si sfarsitul personajului principal... Ranit si spitalizat, se intoarce pe front si este impuscat intr-o noapte, dintr-o imprudenta. 30 000 de irlandezi au murit pe frontul din Belgia. Toti tineri voluntari. Toi au murit pentru o cauza pe care n-o stiau si nici n-au apucat sa vada deznodamantul... Tragic.
O carte care poate fi transformata in unul din sutele de filme despre primul razboi mondial. Doar ca aici, nu exista un erou care castiga o batalie de unul singur, sau care salveaza sute de vieti, sau care primeste vreo medalie. Toti sunt eroi pentru ca au murit luptand. Sau sunt prosti pentru ca au murit luptand.
In concluzie... cartea nu are nimic extraordinar, nici nu e foarte reusita. Nu e o carte de succes, cand sunt atatea carti despre razboi. Impresioneaza in putine pasaje si atunci prin descrierea ororilor razboiului. Ramane la alegerea voastra daca o sa o citit sau nu.
Desi ranjea ca un prost, era un prost fericit.
Nu stiau daca sa rada sau sa planga, asa ca facura si una si alta din abundenta.
Nu mai aveau nici un alt scop in lupta decat supravietuirea, dar cei mai multise dadeau batuti, renuntau sa mai faca eforturi.
Era un mars catre moarte... punctul terminus al tuturor dorintelor.
Fusese un razboi care otravise totul- aerul, amintirile, sangele oamenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu