luni, 30 martie 2009

Accident



Sunetul ascutit al ambulantei il aud din departare. Nu trec 15 secunde si ambulanta trece pe langa mine. Se indreapta spre un nou accident de masina...
Un fost autovehicul sta rezamat de un copac plin de zgarieturi de la alte cateva zeci de masini. Toate au ajuns la fier vechi dar copacul inca dainuieste impunator, autoritar, infricosator chiar cu atatea cicatrice. A vazut prea multe ca sa se mai sperie sau sa-l mai mire ceva. Viteza excesiva, curbe periculoase, frane bruste, derapaje, drifturi, rostogoliri ... le-a vazut pe toate. Deja a devenit o obisnuita pentru el sa-l mai zguduie cate o masina sau o motocicleta din cand in cand. Azi insa, s-a intristat. Azi a simtit durere. Se simte azi mai vinovat ca niciodata. I se pare nefiresc ca atatea vieti sa se piarda zdrobindu-se de tulpina lui puternica. A vazut deja unusprezece oameni murind, cu cel de azi doisprezece, si el continua sa existe. Si-ar fi dorit ca masina de azi sa-l doboare si pe el, sa puna capat invincibilitatii sale. S-a saturat. Moartea i-ar aduce libertate, libertatea de a nu omori.
O noua viata de om s-a terminat... sau poate a trecut la nivelul urmator. Dar aici cu siguranta nu va mai trai. Cert e ca a adus o noua suferinta pentru cei apropiati. O suferinta pe care mai mult ca sigur si-ar fi dorit sa n-o intalneasca in viata lor, care putea fi usor evitata... O suferinta care insa atinge pe toate lumea mai devreme sau mai tarziu. Chiar si pe copaci...
In trei zile lumea va uita de acest accident. In cinci zile vor uita chiar ca cineva a murit. Un alt eveniment le va tine memoria ocupata. Parintii celui mort insa... vor varsa milioane de lacrimi, vor da vina pe drum, pe masina, pe copac, pe Dumnezeu, pe soarta... Dar bineinteles nu pe el , pe cel mort, pe cel care inainte de curba a apasat mai mult decat trebuia pe acceleratie... In timp se vor resemna, vor accepta ca viata merge inainte. Vor merge si ei inainte pana cand se vor "impiedica" si ei de moarte. Copacul insa... Copacul mai are de trait, deci mai are de suferit. Oare cate vieti se vor mai pierde in trunchiul lui? Oare cat va mai trai?
N-aveti mila de vietile voastre? N-aveti mila de lacrimile celor dragi voua? Aveti atunci mila de copaci! Conduceti cu grija!

Banc

Maria catre Ion:
- Ioane, cum se spune corect, funicular sau furnicular?
Ion (calm ardelenesc):
- La ce ?

vineri, 27 martie 2009

Piese vechi, uitate usor... (III)


Pentru cei care "ea" inseamna totul...

joi, 26 martie 2009

Piese vechi, uitate usor... (II)


Pentru cei care spera."Celor care cred ca visele nu pot muri". Pentru amintiri, pentru inceput:)(pentru cei ce stiu)

marți, 24 martie 2009

Piese vechi, uitate usor ...


Pentru cei ce simt, pentru cei ce nu uita, pentru noi:)

luni, 16 martie 2009

16


E frig afara. Aici nu. Afara aproape ca ploua. Aici e soare. Afara e intuneric. Aici sunt toate culorile curcubeului. Masinile fac galagie pe strada. In linistea de aici imi pot numara bataile inimii. Rautatea lumii se vede la fiecare colt de bloc. Aici e plin de bunatate. Oamenii plang de nenorocire. Aici sunt lacrimi doar de fericire. Lumea zambeste fals, ironic. Aici, fara un zambet din adancul sufletului, nu poti intra. Toti se plang ca timpul trece prea repede. Timpul nu exista aici, e doar eternitatea. Ura stapaneste din ce in ce mai multe suflete omenesti. Aici e doar iubire. Aici sunt eu. "Aici" e sufletul tau. Aici e iubirea noastra>:D<

miercuri, 4 martie 2009