"Onoarea pierduta a Katharinei Blum

sau cum se isca si unde poate duce violenta". Asa se numeste a treia carte a lui Heinrich Boll pe care am citit-o. Sunt cel putin la fel de impresionat ca si de celalalte doua. Trei carti cu trei stiluri diferite, cu trei teme diferite. Asta m-a surprins probabil cel mai mult la Boll. Are o capacitate fantastica de a scrie original, fara a repeta idei sau teme. Daca-l luam de exmeplu pe Coelho sau Arturo Perez-Reverte, dupa ce citesti doua carti, iti dai seama in ce directie duc si celalalte. Aceleasi idei, dar sub o alta forma, putin schimbata. La Boll insa... exista complexitate, originalitate si o inlatuire a actiunii ce te tine cu sufletul la gura pagina cu pagina.
Lecturarea acestei carti m-a dus cu gandul la Procesul lui Kafka. Nu prin absurditatea motivului procesului ci prin exagerarile si inventiile personajelor. Daca la Kafka e mai degraba un proces al constiintei lui Josef K., Katharina Blum este acuzata in prima faza de complicitate la evadarea unui infractor periculos. Si este acuzata pe buna dreptate. Insa ce va aduce acest lucru in viata tinerei menajere este prea de tot. Figura ei ajunge pe prima pagina a JURNALULUI, cel mai important ziar al vremii in Germania (ziar ce poate fi identificat cu celebrul Bild), timp de trei zile, cat dureaza actiunea romanului.
Persoana calculata, inteligenta, ordonata si apreciata de toata lumea, Katharina Blum va deveni o criminala. Interogatoriile sucesive ale politiei, acuzatiile care i se aduc, lipsa increderii din partea politistilor in ceea ce spune, o vor face pe eroina romanului sa devian nesigura de ea insasi. Romanul arata si forta manipulatoare a presei din toate timpurile. JURNALUL publica pagini intregi despre cazul Katharinei insa felul cum o face este nemilos fata de ea. Marturiile pe care le iau cunostintelor tinerei sunt rastalmacite astfel ca "acuzata" sa fie privita ca o infractoare.Toate neadevarurile care se scriu despre ea reprezinta pentru cei care n-o cunosc adevarul, astfel ca domnisoara Blum isi pierde cu totul onoarea... Pentru JURNAL, este profitabila o astfel de exagerare pentru ca numarul ziarelor vandute creste. Ceea ce pune capac tuturor nedreptatilor impotriva Katharinei este moartea mamei sale, bolnave de cancer. Un ziarist de la JURNALUL ii face acesteia o vizita in care ii spune ce a facut si ce este fiica sa in viziunea opiniei publice. Grav bolnava, aceasta face infarct si moare. Acesta va fi , probabil, aspectul decisiv in decizia Katharinei de a-l omori pe acel ziarist. Fapt care se va intampla a doua zi...
Forta de manipualre a presei este atata de mare incat poate transforma o minciuna in adevar. Si e valabila mai ales in zilele noastre. Presa, ca a patra putere in stat, este mai mult raufacatoare decat pur informativa. Acest lucru doreste sa-l scoata si Boll in romanul mai sus prezentat. "Onoarea pierduta a Katharinei Blum" este un roman de actualitate si va ramane asa multa vreme de acum inainte.
O lectura placuta dar si cutremuratoare pe alocuri. O lectura fascinanta.

Che Guevara

"Che Guevara sau mistificarea istoriei" a scriitorului de origine cubaneza Jacobo Machover este, poate, un fel de incununare a tuturor cartilor si filmelor despre legendarul revolutionar. Nu pentru ca ar fi o carte de mare amploare sau ar prezenta cele mai mici detalii despre Che, dar prezinta adevaratul personaj si nu mitul construit in jurul persoanei sale.
Che Guevara este probabil la fel de cunoscut ca si Fidel Castro doar ca executarea lui de catre soldatii americani i-au dat "infatisarea" de personaj pozitiv ce a depasit granitele sud-americane. Milioane de tineri il au ca erou pe Che, exista milioane de tricouri si postere cu figura lui, tricourile suporterilor lui OM au imprimata pe tricouri imaginea revolutionarului. Che Guevara reprezinta "o revolta a tuturor timpurilor impotriva tuturor puterilor", astfel este el pastrat in istorie, astfel intra in constiinta tinerilor din intreaga lume.
Medic, luptator de gherila, economist, teoretician al socialismului, artist al razboiului, poet, om de stat si rebel, Che Guevara a fost, pe rand, adeptul si criticul peronismului, comunismului, stalinismului, maoismului si trotkismului. Mitul cosntruit in jurul lui se datoreaza in mare masura lui Fidel Castro care a dorit sa faca din Che un martir in lupta impotriva americanilor, un martir prin care sa-si promoveze propria imagine. Pentru fratii Castro, Che valora mai mult mort decat viu si de aceea a fost trimis sa lupte in Congo si Bolivia, unde va fi ucis.
Cine a fost de fapt Che Guevara? Dincolo de discursurile in care vorbea de pace, de omul nou, de libertate, existau executiile pe care le comanda si la care participa cu un sentiment de victorie. Intr-un discurs la o adunare ONU declara : "Am impuscat, impuscam si vom continua sa impuscam", referindu-se la asa-zisii tradatori sau spioni. Desi avea admiratori printre intelectualii vremii (Sartre sau Simone de Beauvoir), el spunea " Vinovatia multora dintre intelectualii si artistii nostri este consecinta pacatului originar; ei nu sunt revolutionari autentici". De ce erau vinovati, nu se stie... Au avut loc atacuri in presa si chiar condamnari fara judecata asupra scriitorilor cubanezi. Toti intelectualii care nu erau pentru revolutia lui Che au fost trimisi in lagarele de "munca voluntara", menite sa construiasca omul-nou.
Ce credea Che despre razboi?: "Razboiul trebuie purtat pana acolo unde-l duce dusmanul:la el acasa, in locurile lui de distractie; e nevoie de un razboi total." Dar despre soldat?: "Ura intransigenta fata de dusman, care depaseste limitele naturale ale fiintei umane, facand din ea o masina de ucis eficienta, violenta, selectiva si dura. Asa trebuie sa fie soldatii nostri; un popor lipsit de ura nu poate triumfa in fata unui dusman brutal"
Toate acestea cumulate fac din Che Guevara un personaj dur, crud, nemilos. Dincolo de imaginea de luptator pentru libertate sta adevaratul revolutionar si crimele acestuia.
Cantaretul cubanez Paquitto D'Rivera spunea intr-o scrisoare adresata lui Carlos Santana dupa ce acesta a purtat un tricou cu chipul lui Che la decernarea Premiilor Oscar in 2005: " Ai avut nedelicatetea de a arbora cu trufie un enorm crucifix pe un tee-shirt, cu imaginea stereotipa a micului macelar din La Cabana. Asa il numesc pe Che Guevara cubanezii care au avut de suferit in acea inchisoare de pe urma acestui personaj lamentabil. Unul dintre acesti cubanezi este varul meu Bebo, care a fost inchis acolo pentru ca era crestin. Bebo imi povesteste mereu, cu amaraciune, cum auzea din celula lui, in zori, executiile savarsite fara o judecata prealabila ale tuturor celor care mureau strigand: "Traiasca Hristos-rege!"

Nu-l elogiez pe Che,
nu l-am elogiat nici pe Stalin,
cu Che am discutat adesea in Mexic,
apoi in Havana
unde m-a invitat, in timp ce-si framanta trabucul intre buze,
asa cum inviti pe cineva sa bea un pahar intr-un bar,
sa-l insotesc pentru a vedea cum sunt impuscati oamenii in fata plutonului de executie din La Cabana. (poetul roman Stefan Baciu)

La multi ani!

16 motive
16 zambete
16 imbratisari
16 lacrimi
16 vise
16 dorinte
16 sperante
16 culori
16 soapte
16 fiori
16 saruturi
16 nopti
16 norocos
16 frumos
16 de neuitat
16 magic!
La multi ani pentru cei 18 si cele 20!

Calea cea lunga

Sebastian Barry, nascut in 1955 la Dublin, scrie despre primul razboi mondial. Mai exact, despre tinerii soldati irlandezi ce lupta alaturi de trupele britanice in armata regelui, pe frontul din Belgia. Si mai exact, despre experienta traita de adolescentul Willie Dunne pe front.
Willie Dunne, fiul unui politist din Dublin, complexat de faptul ca este prea scund pentru a intra in politie, se inroleaza in armata regelui. Insa la un moment dat, ajunge sa se intrebe(la fel ca alti tineri irlandezi) de adevaratul motiv pentru care s-a inrolat... intrebare pentru care nu gaseste raspuns. Nu este un erou in razboi. Nu este nici macar curajos. Nu-si poate stapani frica si se scapa pe el. Este scarbit de ororile razboiului. Treptat insa se obisnuieste si simte mila atat fata de noii voluntari cat si fata de dusmani, germanii. Isi priveste majoritatea prietenilor de pe front murind. De pe front, il supara pe tatal sau, printr-o scrisoare in care-si exprima gandurile despre razboi. Intr-una din noptile libere, se duce la "dame de companie", lucru despre care afla prietena lui din Dublin, care se va casatori cu altul fara ca Willie sa stie. Desi batalionul din care face parte rezista atacurilor germane si lupta cum stiu si pot mai bine, din exterior sunt considerati lasi si buni de nimic, nefiind in stare sa lupte barbateste. Sfarsitul razboiului aduce si sfarsitul personajului principal... Ranit si spitalizat, se intoarce pe front si este impuscat intr-o noapte, dintr-o imprudenta. 30 000 de irlandezi au murit pe frontul din Belgia. Toti tineri voluntari. Toi au murit pentru o cauza pe care n-o stiau si nici n-au apucat sa vada deznodamantul... Tragic.
O carte care poate fi transformata in unul din sutele de filme despre primul razboi mondial. Doar ca aici, nu exista un erou care castiga o batalie de unul singur, sau care salveaza sute de vieti, sau care primeste vreo medalie. Toti sunt eroi pentru ca au murit luptand. Sau sunt prosti pentru ca au murit luptand.

In concluzie... cartea nu are nimic extraordinar, nici nu e foarte reusita. Nu e o carte de succes, cand sunt atatea carti despre razboi. Impresioneaza in putine pasaje si atunci prin descrierea ororilor razboiului. Ramane la alegerea voastra daca o sa o citit sau nu.

Desi ranjea ca un prost, era un prost fericit.
Nu stiau daca sa rada sau sa planga, asa ca facura si una si alta din abundenta.
Nu mai aveau nici un alt scop in lupta decat supravietuirea, dar cei mai multise dadeau batuti, renuntau sa mai faca eforturi.
Era un mars catre moarte... punctul terminus al tuturor dorintelor.
Fusese un razboi care otravise totul- aerul, amintirile, sangele oamenilor.