Te iubesc!

Pentru tot, iti multumesc! Te iubesc! Tare Verde Infinit>:D<

There is no end to what I'm sayin'...

Numele trandafirului

“Dainuie prin nume stravechiul trandafir, dar nu mai pastram decat numele (denumirile) goale. ”
Asa se sfarseste cartea, citat care explica titlul cartii si care, probabil, ofera unele lamuriri asupra intregului roman. Cel putin pe mine m-a facut sa inteleg mai multe din tot ce-am citit. 
Dupa ce am terminat de citit n-am stiut cum sa iau cartea: ca un roman istoric, politist, social, politic...sau toate la un loc. Extrem de complex in orice caz. Tipic lui Eco. Din nou mi-a lasat aceeasi impresie ca si "Pendulul lui Foucault" cum ca el a citit tot ce s-a scris vreodata. Romanul abunda in informatii (verificate) despre istorie,  biserica, ordine calugaresti, locuri, carti, plante si chiar oameni care au trait candva, undeva, catva. 
La prima vedere romanul prezinta investigarea unei morti dubioase a unui calugar de la o manastire importanta din acea vreme (secolul XIV). Ca o paranteza, la doua zile dupa ce am terminat romanul, am dat intamplator peste o revista care dedica respectivei manastiri vreo 4 pagini. Poate o fi fost doar o coincidenta. Revenind la roman, pentru rezolvarea acestui caz, abatele apeleaza la un fost inchizitor foarte invatat, cu experienta in acest "domeniu". Chiar daca pare simplu la inceput, toate indiciile gasite duc doar la alte indicii, iar pana la aflarea adevarului, lucruri tragice se intampla in interiorul manastirii. Se descopera o viata calugareasca prea putin calugareasca, mor persoane nevinovate, secretele sunt la ordinea zilei iar personajele fac totul sa fie si mai misterios. 
Acum privesc romanul ca o lectie de istorie, care arata exact ca lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum par ele sa fie. Din punctul meu de vedere, toata actiunea poate sa fie la fel de bine o fictiune precum si o intamplare reala. Asta e talentul cu care scrie Eco. In fiecare pagina eram partas la ce se intampla, rezolvarea misterelor a devenit si pentru mine un tel, la fel ca si pentru personajul central. Fiecare pagina m-a surprins cu ceva, fie cu o meditatie a vreunui personaj, fie cu o descriere, fie cu un nou indiciu care sa duca spre adevar. 
E un nou roman pe care  daca l-as citi a doua oara as fi la fel de interesat sa ajung la sfarsit sa aflu cum se termina. Chiar daca stiu care e sfarsitul. E o carte impresionanta care merita citita cel putin o data in viata.
Asadar, lectura placuta!


Nu există nimic pe lume care să ceară mai multă prudenţă decât adevărul.


Paradisul este infernul văzut din partea cealaltă.


Pentru orice problemă complicată există o soluţie simplă - şi aia greşită.


Nu există nimic care să acapareze şi să lege sufletul ca dragostea.

În faţa unei cărţi nu trebuie să ne întrebăm ce spune, ci ceea ce vrea să spună.