Noi

Te iubesc!

La multi ani:)

Cold War Kids

'Daca pui pasiune in ce faci, distractia e asigurata' declara Nathan Willett. Si din pasiune se nasc lucruri frumoase. Cum este muzica lor. O formatie care nu revolutioneaza domeniul, dar care impresioneaza prin armonie si conlucrarea perfecta a ceea ce reprezinta sunetul si versurile. Isi exploateaza instrumentele la maxim pentru a obtine acel sound care sa reprezinte perfect fiecare vers. Astfel se poate recunoaste o trupa buna! 

Fara vreo influenta categorica, Cold War Kids isi construiesc un stil propriu inca de la debutul lor in 2006 cu albumul Robbers & Cowards.  Versurile lor sunt nise eseuri narative 'povestite' pe un ritm atragator. Acestea, deseori, sunt inspirate de copilaria lor, in perioada razboiului rece. Unii critici spun ca muzica lor tinde spre teme religioase, lucru insa infirmat de catre vocalistul Willett.  In cel de-al doilea album, se fac dese referiri la politica si filosofie, mai ales la ideile filosofului american Josiah Royce. In 2011 este lansat al treilea material discografic care ajunge pana pe 5 in Billboard Alternative Albums Chart.

Am dat de ei pe youtube si mi-au ramas in cap de la Hospital Beds. De ceva vreme ii ascult zilnic si nu ma satur. Imi incanta urechile fiecare piesa a lor, ceea ce face din ei o formatie care va ramane printre favoritele mele. Sper sa va placa si voua!

Auditie placuta!

Foster the People

O formatie recent infiintata (2009), cu un singur album la activ dar care promite. 3 membri 'indie' din California, cu pasiune pentru muzica si viata propun un sound destul de familiar pentru cunoscatori, neavand ceva iesit din comun, insa imbinarea instrumentelor si vocea lui Mark Foster fac din melodiile lor ceva ce merita ascultat.
Cea mai de succes piesa este Pumped up kicks, care a ajuns pe locul 1 in Billboard Alternative Songs Chart si pe locul 3 in Billboard Hot 100.
Mi se pare ca se potrivesc pentru un roadtrip:)
In asteptarea unui material nou, ascultand Torches n-o sa ramai dezamagit si cu siguranta vei trai o stare de bine.
Auditie placuta!

I would do anything for you

Oricat de cliseu ar suna, oricat de utopic ar parea, sa stii ca e adevarat. Vreau sa stii asta, vreau sa crezi asta, vreau sa fac asta! Pentru tine!
Te iubesc!

Happy 20

La multi ani Paula>:D<(de doua ori!)
Te iubesc! Tare. Verde. Inifnit.
>:D<>:D<>:D<

Sa cresti fericita si mii de minuni sa-ti umple viata:) Sa-ti fie sufletul mereu plin de zambete verzi si fiecare dimineata sa-ti inceapa cu o raza de soare>:D<
La multi ani!

Te iubesc!>:D<:*

All i need

Te iubesc!>:D<

Te iubesc!

Pentru tot, iti multumesc! Te iubesc! Tare Verde Infinit>:D<

There is no end to what I'm sayin'...

Numele trandafirului

“Dainuie prin nume stravechiul trandafir, dar nu mai pastram decat numele (denumirile) goale. ”
Asa se sfarseste cartea, citat care explica titlul cartii si care, probabil, ofera unele lamuriri asupra intregului roman. Cel putin pe mine m-a facut sa inteleg mai multe din tot ce-am citit. 
Dupa ce am terminat de citit n-am stiut cum sa iau cartea: ca un roman istoric, politist, social, politic...sau toate la un loc. Extrem de complex in orice caz. Tipic lui Eco. Din nou mi-a lasat aceeasi impresie ca si "Pendulul lui Foucault" cum ca el a citit tot ce s-a scris vreodata. Romanul abunda in informatii (verificate) despre istorie,  biserica, ordine calugaresti, locuri, carti, plante si chiar oameni care au trait candva, undeva, catva. 
La prima vedere romanul prezinta investigarea unei morti dubioase a unui calugar de la o manastire importanta din acea vreme (secolul XIV). Ca o paranteza, la doua zile dupa ce am terminat romanul, am dat intamplator peste o revista care dedica respectivei manastiri vreo 4 pagini. Poate o fi fost doar o coincidenta. Revenind la roman, pentru rezolvarea acestui caz, abatele apeleaza la un fost inchizitor foarte invatat, cu experienta in acest "domeniu". Chiar daca pare simplu la inceput, toate indiciile gasite duc doar la alte indicii, iar pana la aflarea adevarului, lucruri tragice se intampla in interiorul manastirii. Se descopera o viata calugareasca prea putin calugareasca, mor persoane nevinovate, secretele sunt la ordinea zilei iar personajele fac totul sa fie si mai misterios. 
Acum privesc romanul ca o lectie de istorie, care arata exact ca lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum par ele sa fie. Din punctul meu de vedere, toata actiunea poate sa fie la fel de bine o fictiune precum si o intamplare reala. Asta e talentul cu care scrie Eco. In fiecare pagina eram partas la ce se intampla, rezolvarea misterelor a devenit si pentru mine un tel, la fel ca si pentru personajul central. Fiecare pagina m-a surprins cu ceva, fie cu o meditatie a vreunui personaj, fie cu o descriere, fie cu un nou indiciu care sa duca spre adevar. 
E un nou roman pe care  daca l-as citi a doua oara as fi la fel de interesat sa ajung la sfarsit sa aflu cum se termina. Chiar daca stiu care e sfarsitul. E o carte impresionanta care merita citita cel putin o data in viata.
Asadar, lectura placuta!


Nu există nimic pe lume care să ceară mai multă prudenţă decât adevărul.


Paradisul este infernul văzut din partea cealaltă.


Pentru orice problemă complicată există o soluţie simplă - şi aia greşită.


Nu există nimic care să acapareze şi să lege sufletul ca dragostea.

În faţa unei cărţi nu trebuie să ne întrebăm ce spune, ci ceea ce vrea să spună.

Pendulul lui Foucault

Am auzit de mult despre Pendulul lui Foucault, cartea scrisa de Umberto Eco. Dar n-am stiut ce reprezinta titlul pana cand nu am dat un search pe wikipedia (am cautat ceva despre carte) si am dat peste mecanismul asta care demonstreaza miscarea de rotatie de Pamantului. Si m-am interesat mai mult in dorinta de a-l intelege. Si cum n-am reusit sa-l inteleg in totalitate din diferitele surse de pe internet, am apelat la carte, in speranta ca-mi va da mai multe lamuriri. Ei, chiar daca mi-a explicat anumite lucruri mai bine, tot nu am reusit sa inteleg pe deplin cum functioneaza Pendulul. Si cica e o modalitate foarte simpla prin care se
demonstreaza faptul mai sus mentionat. Oricum... asa am ajuns sa citesc cartea. Si ea mi-a oferit mult mai mult decat orice explicatie legata de pendul.
In primul rand, despre Eco. Cum spunea cineva, e posibil sa fie omul care sa fi citit tot ce a fost scris vreodata. Cu impresia asta am ramas dupa lecturarea acestei carti. Atatea referinte, atatea informatii, atata stiinta... e ca si cum toate cunostintele lumii s-au adunat in capul lui. Parerea mea, Umberto Eco e un geniu!
Despre Pendulul lui Foucault ce pot sa zic? O poveste incredibila care te poarta prin toata istoria  societatilor mai mult sau mai putin secrete, prin ritualuri dintre cele mai ciudate, prin locuri fabuloase. Incarcata de personaje din cele mai diverse carora le sunt atribuite actiuni cel putin necotidiene, cartea  e un fel de dictionar  a tot ceea ce inseamna misticism. De la templieri si masoni pana la nemuritori si Sfantul Graal, Pendulul lui Foucault trateaza orice si totul. Umberto Eco reuseste sa-l faca pe cititor prezent la intreaga actiune asa cum putin scriitori pot. Modul lui de a descrie ceea ce vede il pune pe cititor fata in fata cu personajele, urmarindu-le fiecare miscare, fiecare gest, il face partas la actiune.
Nu vreau sa dau niciun detaliu concret legat de actiune romanului pentru a va lasa sa descoperiti voi totul, pagina cu pagina, e mult mai interesant cand nu stii la ce sa te astepti. Si cartea asta va va uimi la fiecare rand citit! E o lectura mai grea dar eu zic ca merita, Eco e un romancier excelent.
Inchei prin a spune ca ... omul are forta de a transforma orice in realitate. Atat timp cat crede in acel ceva!
Lectura placuta.


Fac parte dintr-o generatie pierduta si ma regasesc numai cand asist, in tovarasia altora, la singuratatea semenilor mei.
Dar mai era un altul care zisese: de cand oamenii nu mai cred in Dumnezeu, nu inseamna ca nu mai cred in nimic, cred in orice.

Happiness

If all good things would come to an end, we will never be happy. But we are.  And we will always be!

Te iubesc!
La multi ani:)>:D<

RatBackstabbers

O formatie cu personalitate, cu sunet, cu voce, cu instrumente, cu versuri. Toate de la bun la foarte bun. Si avand in vedere ca sunt romani, e cu atat mai de apreciat intrucat canta ce vor, ce simt, ce cred. In stil asemanator OCS sau E.M.I.L nu tin cont de obisnuit, drept dovada si titlurile pieselor (asta pe langa versuri).
Prima data am ascultat "Iguana facatoare de minuni" si m-au impresionat din prima. Versurile in special m-au uimit, sunt atat de diferite de tot ce se aude pe la televizor si spun atat de multe despre orice! Iar partea instrumentala se pliaza perfect pe fiecare vers. Daca repeti in gand o strofa e imposibil sa nu ai si instrumenatlul acolo. Si invers. E ... excelent!
Nu cred ca ma mai mir ca nu i-am vazut la televizor, avand in vedere unde a ajuns acum televiziunea si preferintele gloatei. Noroc cu youtube ca pot sa ma bucur de ceva frumos:)
O formatie care merita ascultata! Auditie placuta.

You & I

I lose control because of you babe
I lose control when you look at me like this
there's something in your eyes that is sayin' tonight
I'm not a child anymore, life has opened the door
to a new exciting life

I lose control when I'm close to you babe
I lose control don't look at me like this
there's something in your eyes, is this love at first sight
like a flower that grows, life just wants you to know
all the secrets of life

It's all written down in your lifelines
it's written down inside your heart

You and I just have a dream
to find our love a place
where we can hide away
you and I were just made
to love each other now
forever and a day

I lose control because of you babe
I lose control when you look at me like this
there's something in your eyes that is sayin' tonight
I'm so curious for more just like never before
in my innocent life

It's all written down in your lifelines
it's written down inside your heart

You and I just have a dream
to find our love a place
where we can hide away
you and I were just made
to love each other now
forever and a day

Time stands still
when days of innocence are falling for the night
I love you girl I always will
I swear I'm there for you till the day I'll die

Live Forever

Te iubesc >:D<

39:)

Vremurile mai bune

Rar, aproape chiar niciodata nu ne multumim cu ce avem acum, aici. Rascolim trecutul pentru a gasi acele momente care ne-au facut candva fericiti sau ne imaginam un viitor in care totul este cum ne dorim noi, in care suntem fericiti. Dar cum ramane cu acum? De ce nu suntem fericiti si multumiti acum? De ce ne gandim mereu la ce am putea face ca sa ne fie bine, dar nu facem acum? Nu cred ca exista momente in care sa nu avem motive sa zambim, sa ne bucuram, sa fim fericiti. De ce, atunci, sa imi plimb mintea prin alte timpuri, cand tot ce este aici, azi, mi-e de ajuns sa simt cum mi se umple sufletul de o stare de bine? E atat de usor...

Bucuriile mici (orice lucru mic poate deveni o bucurie mare) pe care le descopera unele din persoanjele romanului nu sunt de ajuns sa faca din acesta un roman optimist. Asta pentru ca tristetile mari ale celorlalte personaje sunt mai dezbatute, mai accentuate, mai apasatoare. Ceea ce e si normal de altfel, pentru ca o tristete e o problema mai mare decat o bucurie, nu? Oricum, un roman doar despre bucurii ar putea deveni plictisitor, deci e nevoie si de altceva. Povestea este interesanta, personajele sunt surprinse in diferite ipostaze , fiecare cu sentimentele si ideile proprii, construindu-se parca, pentru fiecare, cate o lume. Lumi care uneori exista pararel,  alteori imbinandu-se devenind una.
Desi talentul lui Christian Haller e de apreciat, Vremurile mai bune nu mi-a captat atentia in mod special, dar m-a facut sa imi pun unele intrebari, sa gasesc unele raspunsuri. Si cred ca asta o recomanda ca o carte care merita citita.
Asadar, lectura placuta:)

Thank you

La multi ani Paula!
Te iubesc>:D<