Alter Bridge

I-am auzit prima data pe Vh1 si mi-am zis ca seamana un pic cu Creed. Ca mai apoi sa aflu ca trei dintre cei patru membri au facut parte din Creed. Poate si asta e unu din motivele pentru care imi place ceea ce canta.
Un rock antrenant, o chitara ce suna bestial, tobe fenomenale la care se adauga o voce ce parca poate canta orice note. Prestatia live... exceptionala!
Multi considera ca influenta Creed se simte prea tare si astfel sunetul Alter Bridge nu este original. Pentru mine insa cele doua difera mult, le ascult altfel, le percep diferit sunetul si mesajul versurilor. Chiar daca au cantat 11 ani pentru Creed, Tremonti, Marshall si Scot Phillips dispun de destul talent astfel incat sa poata veni cu ceva original pentru noua trupa, iar cele 3 albume scoase pana in prezent, cred eu, sunt dovada a ceea ce am spus. Bineinteles ca la unele parti se simte asemanarea, dar asta se intampla la orice formatie care are ca model un predecesor mai bine cotat.
Una peste alta, Alter Bridge suna foarte bine si sunt de parere ca muzica lor poate fi ascultata si de cei care nu sunt neaparat fani ai genului rock. Auditie placuta!

3 ani!

Fara sa stim cine suntem si incotro ne indreptam, ne zambeam. Ne zambeam frumos. Cu motiv sau fara. Chiar nu mai conteaza. Zambeai si-mi aduceai cel putin o raza de soare pe chip. Ceva ce n-am mai simtit  atat de tare niciodata.

M-ai imbratisat atat de tare incat am crezut ca nu vrei sa-mi mai dai drumul. Eu stiam sigur ca nu vroiam sa se termine imbratisarea vreodata. Am continuat sa o simt multa vreme dupa acel moment. Si zambeam, de data asta cu un motiv foarte intemeiat: aveam imbratisarea ta cu mine oriunde as fi fost.

Era frig afara dar tremuram de emotie. Eram din nou in imbratisarea ta, te tineam iar de mana. Si parca simteam cum si prin tine curgea linistea si nelinistea in acelasi timp. Dar o neliniste pozitiva, una nerabdatoare, curioasa cand va veni sarutul. Si nu a durat asa mult, a prelungit doar clipa aceea minunata...

Nu puteam sa ma opresc din zambit. Nu vroiam de fapt. Aveam constant un motiv pentru care sa zambesc cu toata fiinta mea: tu! Si cand te sarutam zambeam. Si lumea se uita ciudat la noi dar chiar nu avea importanta, tot ce conta eram noi. Pentru ca atunci am devenit noi. Si asa am ramas!

Nerabdarea punea(pune) stapanire pe mine de fiecare data cand nu eram(suntem) unul langa celalalt. Vroiam(vreau) sa treaca timpul cel putin cu viteza luminii, vroiam(vreau) sa mut toate ceasurile inainte doar sa stiu ca ajung mai repede la tine sa-mi zambesti din nou, sa ma saruti si sa imi iei mana in mana ta.

Zile intregi fara sa te vad devin groaznice, iar cand se intampla sa fie saptamani... Mi se face dor in clipa urmatoare in care nu mai esti langa mine. De fiecare data ma intreb: de ce nu putem fi mereu impreuna?)Dar nu vreau sa caut raspunsul.) Si atunci ma hranesc cu iubirea pe care mi-ai pus-o in suflet.

Cand fiinta intreaga ti-e cuprinsa de o stare pe are n-o poti explica, dar stii ca e atat de bine incat nu vrei altceva, atunci ar trebui sa-ti dai seama ca asta vrei toata viata. Si asta se intampla cand iubesti si esti iubit. Atunci esti multumit, atunci esti fericit.

Cand imi saruti lacrimile fierbinti, cand eu le adun pe ale tale, zambind in acelasi timp, stiu ca iubirea nu va disparea niciodata. Daca sentmentul e atat de puternic incat ne face sa plangem de fericire, nimic nu-l poate distruge. Si odata ce isi gaseste lacas in suflet, nu mai poate iesi de acolo.

Am ajuns la al treilea 16 noiembrie impreuna. Am ajuns la 3 ani. Au trecut repede si frumos, minunat si mai ales, de neuitat. Au fost cel putin la fel de minunati ca si cei ce vor urma. Pentru ca iubirea nu moare, pentru ca in prezenta ei totul e fericire. Pentru ca noi suntem fericiti! Pentru ca te iubesc si ma iubesti!


La multi ani iubita mea!>:D< Te iubesc! Tare. Verde. Infinit. >:D<