3+

Te iubesc!
>:D<

Alter Bridge

I-am auzit prima data pe Vh1 si mi-am zis ca seamana un pic cu Creed. Ca mai apoi sa aflu ca trei dintre cei patru membri au facut parte din Creed. Poate si asta e unu din motivele pentru care imi place ceea ce canta.
Un rock antrenant, o chitara ce suna bestial, tobe fenomenale la care se adauga o voce ce parca poate canta orice note. Prestatia live... exceptionala!
Multi considera ca influenta Creed se simte prea tare si astfel sunetul Alter Bridge nu este original. Pentru mine insa cele doua difera mult, le ascult altfel, le percep diferit sunetul si mesajul versurilor. Chiar daca au cantat 11 ani pentru Creed, Tremonti, Marshall si Scot Phillips dispun de destul talent astfel incat sa poata veni cu ceva original pentru noua trupa, iar cele 3 albume scoase pana in prezent, cred eu, sunt dovada a ceea ce am spus. Bineinteles ca la unele parti se simte asemanarea, dar asta se intampla la orice formatie care are ca model un predecesor mai bine cotat.
Una peste alta, Alter Bridge suna foarte bine si sunt de parere ca muzica lor poate fi ascultata si de cei care nu sunt neaparat fani ai genului rock. Auditie placuta!

3 ani!

Fara sa stim cine suntem si incotro ne indreptam, ne zambeam. Ne zambeam frumos. Cu motiv sau fara. Chiar nu mai conteaza. Zambeai si-mi aduceai cel putin o raza de soare pe chip. Ceva ce n-am mai simtit  atat de tare niciodata.

M-ai imbratisat atat de tare incat am crezut ca nu vrei sa-mi mai dai drumul. Eu stiam sigur ca nu vroiam sa se termine imbratisarea vreodata. Am continuat sa o simt multa vreme dupa acel moment. Si zambeam, de data asta cu un motiv foarte intemeiat: aveam imbratisarea ta cu mine oriunde as fi fost.

Era frig afara dar tremuram de emotie. Eram din nou in imbratisarea ta, te tineam iar de mana. Si parca simteam cum si prin tine curgea linistea si nelinistea in acelasi timp. Dar o neliniste pozitiva, una nerabdatoare, curioasa cand va veni sarutul. Si nu a durat asa mult, a prelungit doar clipa aceea minunata...

Nu puteam sa ma opresc din zambit. Nu vroiam de fapt. Aveam constant un motiv pentru care sa zambesc cu toata fiinta mea: tu! Si cand te sarutam zambeam. Si lumea se uita ciudat la noi dar chiar nu avea importanta, tot ce conta eram noi. Pentru ca atunci am devenit noi. Si asa am ramas!

Nerabdarea punea(pune) stapanire pe mine de fiecare data cand nu eram(suntem) unul langa celalalt. Vroiam(vreau) sa treaca timpul cel putin cu viteza luminii, vroiam(vreau) sa mut toate ceasurile inainte doar sa stiu ca ajung mai repede la tine sa-mi zambesti din nou, sa ma saruti si sa imi iei mana in mana ta.

Zile intregi fara sa te vad devin groaznice, iar cand se intampla sa fie saptamani... Mi se face dor in clipa urmatoare in care nu mai esti langa mine. De fiecare data ma intreb: de ce nu putem fi mereu impreuna?)Dar nu vreau sa caut raspunsul.) Si atunci ma hranesc cu iubirea pe care mi-ai pus-o in suflet.

Cand fiinta intreaga ti-e cuprinsa de o stare pe are n-o poti explica, dar stii ca e atat de bine incat nu vrei altceva, atunci ar trebui sa-ti dai seama ca asta vrei toata viata. Si asta se intampla cand iubesti si esti iubit. Atunci esti multumit, atunci esti fericit.

Cand imi saruti lacrimile fierbinti, cand eu le adun pe ale tale, zambind in acelasi timp, stiu ca iubirea nu va disparea niciodata. Daca sentmentul e atat de puternic incat ne face sa plangem de fericire, nimic nu-l poate distruge. Si odata ce isi gaseste lacas in suflet, nu mai poate iesi de acolo.

Am ajuns la al treilea 16 noiembrie impreuna. Am ajuns la 3 ani. Au trecut repede si frumos, minunat si mai ales, de neuitat. Au fost cel putin la fel de minunati ca si cei ce vor urma. Pentru ca iubirea nu moare, pentru ca in prezenta ei totul e fericire. Pentru ca noi suntem fericiti! Pentru ca te iubesc si ma iubesti!


La multi ani iubita mea!>:D< Te iubesc! Tare. Verde. Infinit. >:D<

Climate

Singura mea ocupatie a fost sa urmaresc o fericire absoluta la care credeam ca pot ajunge cu ajutorul femeilor; nu exista ceva mai iluzoriu.

In opinia mea, un roman exceptional. Un roman despre iubire, gelozie, relatii, inselare si multe altele. Un roman cu peronaje asupra carora se pot face studii psihologice de sute de pagini. Un roman de care te poti indragosti sau ale carui idei poti sa le respingi imediat ce le citesti. Inca nu stiu de care parte sunt...
Climate se imparte in doua parti: o scrisoare a lui Philippe, persoanjul principal, catre Isabelle (a doua sotie), in care ii descrie relatia sa cu Odile (prima sotie); a doua parte este o scrisoare a Isabellei catre Philippe in care isi exprima toate sentimentele si gandurile avute de-a lungul relatiei lor. E interesant sa vezi perceptiile celor doi despre iubire, cum si ce anume analizeaza ei dintr-o aceeasi situatie, cum se vad unul pe altul.
S-ar putea genera o discutie interminabila despre iubire pornind de la ceea ce povestesc cei doi , asa ca mi-e groaza si sa incep cu ceva idei. O sa va las pe voi sa trageti ce concluzii doriti dupa ce citit cartea, eu unul m-am lamurit dar sunt prea multe sa fie expuse. Pentru mine e o carte foarte buna, foarte atent scrisa, care atinge anumite puncte cum nu le-am mai gasit la niciun alt autor. E o analiza foarte reusita a sentimentelor umane, o analiza presarata cu detalii de natura psihologica foarte subtil utilizate.

Asadar, va invit sa lecturati Climate. O sa merite! Lectura placuta!

Ce frumoasa e lumea, ma gandeam, si ce usor e sa fi fericit!

Destinul nostru atarna de un gest, de un cuvant, la inceput cel mai mic efort e de ajuns sa-l tina in loc, apoi trebuie sa pui in miscare un mecanism gigantic.

Gresesc cei care spun ca dragostea este oarba; adevarul e ca dragostea-i indiferenta la defecte sau slabiciuni- pe care le vede foarte bine - cand isi inchipuie ca a gasit intr-o fiinta acel ceva ce -o intereseaza mai mult decat orice si care de cele mai multe ori, nici nu se poate defini.

16.10.2010

La multi ani!

Te iubesc!>:D<

Leapsa

Cica am primit leapsa de la Paula:P Am citit lista ta, Paula, si... ai multe chestii in geanta:P Si Mari la fel. Spre deosebire de voi, ghiozdanul meu contine urmatoarele:

- 2 dosare plic cu cursuri si seminarii la matematici superioare, totpografie generala II, management urban si teoria erorilor

-un creion Rotring 0.5

-un pix

-2 echere

-un raportor

-2 rigle

-un compas

-inca un instrument care nu stiu inca ce intrebuintare are.

Si atat:D. Mult, nu?:))

The Avett Brothers

Sunt doi tipi. Frati. Si mai au pe langa ei niste instrumentisti. De obicei.
Acesti "ei" chiar au talent si se pricep la ceea ce fac. Pe langa asta se vede ca pun mult suflet si mai ales, se simt bine cantand. Cam tot ce ar trebui ca sa aiba succes. Cel putin asa ar trebui sa fie dar, din diferite motive ( gustul publicului care tinde spre comercial din ce in ce mai mult, lipsa unei case de productii care sa-i promoveze mai mult etc.) nu prea a auzit lumea de ei. Nici la noi nici peste hotare din cate am citit, desi prin 2007 au intrat in ceva topuri Billboard.
Ei canta de prin 2000, deci au si ceva experienta. Si cu timpul au devenit din ce in ce mai buni, s-au maturizat si piesele lor au devenit din ce in ce mai bune. Imi plac mai mult albumele din 2007 incoace pentru ca de atunci parca pastreaza acelasi stil. Si inainte de 2007 au scos piese faine dar mai mult s-au jucat combinand stiluri si influente. In momentul de fata, muzica lor ma duce cu gandul la Band of Horses (o trupa mai titrata dar pe care am s-o prezint mai incolo).
Asadar, daca aveti timp, merita sa petreceti o parte din el ascultandu-i pe The Avett Brothers. Ce va recomand, e sa incepeti cu Murder in the city (piesa asta stiu sigur ca o sa va placa) si apoi sa ascultati in ordine cronologica ce au scos din 2000 pana in prezent ca sa observati si voi evolutia lor muzicala. O sa va placa mai mult asa.
Aa si cum am dat peste ei? Ascultand Local Natives;)
Auditie placuta!



(In videoclipul asta, cei doi imi aduc aminte de filmul The Boondock Saints)







http://www.theavettbrothers.com/us/home

34

Multumesc! Pentru tot>:D<
Te iubesc>:D< Tare. verde. infinit.

Local Natives

Am acceptat imediat propunerea Paulei de a recomanda formatii pe blog si iata-ma cu prima postare dintr-un sir lung, sper, pe aceasta tema. E o formatie pe care am descoperit-o recent, intamplator. Si-mi place.

Detaliile referitoare la componenta, istorie, stil si toate cele nu ma prea intereseaza dar le gasiti pe net daca doriti. Eu vreau sa spun ca-mi place despre ei. Cum canta adica. Instrumentele se imbina perfect, ritmul nu e nici lent, nici alert, e exact cum trebuie, iar versurile sunt foarte tari. Toate adunate emana un pozitivism care nu poate sa nu te prinda. Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Ce mi se pare ciudat insa e ca vocea lor nu suna tocmai bine live. Parerea mea. Poate o fi si inregistrarea de vina, nu stiu. Dar pana cand o sa-i ascult live, imi mentin parerea asta. Si unul dintre ei aduce cu Freddie Mercury. La aspect cel putin.

Una peste alta, sunt niste tipi promitatori si canta fain. Sper sa va prinda si pe voi. Auditie placuta;)

(Aici sunt doar trei piese dar merita ascultate toate!)

Fotografie de grup cu doamna

Am ajuns la a patra carte al lui Heinrich Boll. Si imi mentin pozitia: e scriitorul meu preferat. Poate pentru ca scrie despre Germania  nazista, poate pentru ca stilul lui nu plictiseste, poate pentru ca nu stii niciodata la ce sa te astepti de la el, poate pentru ca fiecare carte se deosebeste de cealalta, poate pentru ca are tendinta de a face descrierea completa a personajelor. Motivele sunt nenumarate, premiul Nobel castigat in 1972 fiind, pentru mine, o confirmare a lor.

Despre carte: e un fel de biografie a personajului principal, Leni Gruyten, naratorul fiind cat se poate de obiectiv. Acesta interogheaza toate persoanele care au avut sau au legatura cu Leni urmarindu-i astfel intreaga viata si ajungand s-o cunoasca cel mai bine dintre toti chiar daca nu a discutat vreodata cu ea.

Despre Leni: nu stiu daca are ceva aparte dar se deosebeste de toti cei din jurul ei. Nu are ceva special dar pentru acele vremuri, traia diferit. Nu are o calitate anume care s-o ridice deasupra celorlalti, dar iese in evidenta.

Acest proces de investigare a vietii lui Leni scoate in evidenta traiul dus de oamenii obisnuiti in Germania in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si dupa sfarsitul acestuia, in procesul de reconstructie ce a urmat. O societate terorizata, cu frica mereu prezenta in suflet, o societate supusa, hipnotizata, invatata sa judece orice iese din tiparul vietii impuse de nazism. O societate obisnuita sa inchida ochii la ororile razboiului, doar pentru a putea ajunge la ziua de maine. O societate trista...(in care, totusi, unii mai pot fi fericiti; chiar daca pentru un timp scurt)

In spatele fiecarui cuvint se ascunde o intreaga lume, care trebuie imaginata. De fapt, fiecare cuvint contine o incarcatura imensa de amintiri – nu doar ale unei singure persoane, ci ale intregii omeniri. (Heinrich Boll)


Lectura placuta!

The best is yet to come

"Numai iubirea conteaza in fragmentele vietii unui om."(William Trevor)

Pentru ca iubirea te face sa zambesti mereu.
Pentru ca iubirea te face sa plangi cu lacrimi dulci.
Pentru ca iubirea te protejeaza de ura.
Pentru ca iubirea nu lasa loc in suflet pentru nimic altceva.
Pentru ca iubirea face minuni.
Pentru ca iubirea e divina.
Pentru ca iubirea iti arata calea.
Pentru ca iubirea nu moare niciodata.
Pentru ca iubirea aduce speranta.
Pentru ca iubirea iarta.
Pentru ca iubirea trece peste orice.
Pentru ca iubirea inseamna viata.
Pentru ca iubirea face totul frumos.
Pentru ca iubirea aduce fericirea.
Pentru ca iubirea e totul.
Pentru ca te iubesc!

La multi ani minunea mea! >:D<

Serj Tankian

La multi ani

Pentru tine, pentru noi, pentru fericire, pentru iubire:)

Te iubesc! Enorm!>:D<

La multi ani plini de minuni:) Si la multi ani plini de iubire>:D<

(scuze pentru intarziere)

Ardeleni

Doi ardeleni pe marginea unei strazi. Unul zice:

-Vrei sa-ti arat ca eu pot trece strada asta in 10 minute?

-Da' ce ma, ii fi tu fulgeru'?

In numele sangelui nespurcat

Prima carte al lui Arturo Perez-Reverte am citit-o pe nerasuflate. A meritat. In numele sangelui nespurcat este scrisa in acelasi stil, un stil impus de Reverte in literatura spaniola: aventura de la cap la coada. Fiecare pagina ti se scurge in fata ochilor completand incet incet imaginea de ansamblu a intregii  povesti.

Spre deosebire de Tablou Flamand , unde n-am putut sa imi dau seama de final decat dupa ce am citit de doua ori ultimele pagini, aici mi-a fost mai usor sa "presimt" ce sfarsit are lupta dusa de personajul principal, capitanul Alatriste. Chiar si asa, complicatiile povestirii sunt foarte ramificate si uneori mi-a fost greu sa le tin sirul.

Ca sa lamuresc titlul, cei cu sange spurcat erau cei cu ascendenta evreiasca, care reprezentau dusmani pentru Inchizitia spaniola. Alatriste lupta pentru salvarea de la moartea pe rug a fiicei unei familii de catolici cu sange nespurcat.
Cum spuneam, povestea se complica destul de mult, si ca sa nu stric sfarsitul, va las sa lecturati:).

Inca o chestie ce ar trebui spusa: cartea e inca o marturie a ceea ce a insemnat Inchizitia si practicile ei. Trist.
Una peste alta, cartea e buna pentru cateva momente de relaxare intr-o zi cu prea multa ploaie sau prea mult soare, are si ceva istorie, deci merita citita. Lectura placuta.

Inca una

Te iubesc minunea mea>:D<

Multumesc>:D<Pentru tot!

La multi ani:)

Optimism

... in vremurile noastre conteaza intai omul si in al doilea rand averea lui, sau mai bine zis nu averea, ci puterea lui.

(Dostoievski- Adolescentul)

Indepartate vremuri... in trecut sau  in viitor.

Despre ras

Rasul e ca si stergatoarele de geam: nu opreste ploaia dar iti permite sa-ti continui drumul.

Despre viata

Viata e impartita in patru perioade: copilaria, pana la douazeci de ani, adolescenta , de la douazeci la patruzeci , tineretea, de la patruzeci la saizeci, si batranetea, de la saizeci la optzeci.


(Pitagora)

Gogu

- Alo!

- Da!

- Institutul International de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala?

- Da, noi suntem!

- Cu Gogu de la cazane, va rog!

Duel

Daca intr-un duel, amandoi combatatii mor, se considera cei doi ca fiind invingatori sau invinsi?

Capitolul 30

Dumnezeu s-a nascut in exil

Primul lucru care iti sare in ochi e , evident, titlul. Nu doar pentru ca e pe prima coperta sau pentru ca e scris frumos. Ci mai ales pentru ceea ce spune: Dumnezeu s-a nascut in exil. E printre cele mai atractive titluri pe care le-am vazut. Al doilea lucru care iese in evidenta e Goncourt 1960.
Pana acum doua detalii mai mult decat suficiente pentru a incepe lecturarea cartii. O lectura placuta, impresionanta mai ales prin intelesuri.

Despre ce e vorba de fapt: poetul roman Ovidiu este exilat in vremea imparatului Augustus in cetatea dacica Tomis. Aici gaseste o lume cu totul noua, diferentele fata de viata romana fiind mai mult decat majore. Bineinteles ca toate acestea nu pot decat sa-l intristeze pe marele poet, obisnuit cu viata pe picior mare. Asta insa, la inceput doar. Incetul cu incetul, cunoaste valorile dacilor: religia, modul simplu de trai, credinta ca fericirea adevarata se afla dupa moarte. Contactul cu dacii il duce la revelatia care ii schimba conceptiile. Il descopera pe Dumnezeu in fata caruia zeii Romei isi pierd orice insemnatate!

Asta la nivelul lecturii. Privind mai profund... exilul lui Ovidiu reflecta exilul fiecarui om care in urma unei anume experiente se regaseste, isi redescopera sufletul si se apropie de Dumnezeu. De asemenea, tot ce e material moare la un moment dat. Atunci, mai are rost sa-ti aduni in viata "materiale"?
Si ca sa inchei, exilul lui Ovidiu e exilul lui Horia Vintila: "Iata deci cine vrea sa ma cunoasca mai bine nu are decat sa reciteasca 'Dumnezeu s-a nascut in exil' si 'Cavalerul resemnarii'. Eu sunt acolo, cu toate scanteierile si cu toate umbrele mele."

Lectura placuta!

"Buzele ei ma facura sa simt navalind in mine ca un torent a carui violenta pulveriza timpul si tristetea , intr-o furtuna binecuvantata. Uitasem ca viata fara dragoste n-are niciun rost si ca toate filosofiile si suferintele lumii pot sa dispara intr-un sarut"
" Sa cunosti moartea ar insemna sa te distrugi, caci cunoasterea nu inlatura moartea."
" Totul are un sens in viata oamenilor, ca si in viata popoarelor, orice rau isi are justificarea sa, iar pedeapsa acestui rau e ceea ce se cheama istorie."
" A nins mult si niciun zgomot nu ma mai ajunge."
“ Credeam ca zeii aveau puterea de a ne transforma in animale, in plante sau in stanci. Toate acestea nu mai sunt cu putinta. Caci adevaratul Dumnezeu a luat forma noastra, El s-a transformat în om…”
“ Stiu acum ca Roma, acea Roma care era, la inceputul suferintei mele, tinta tuturor gandurilor mele, nu se afla la raspantia tuturor drumurilor terestre, ci in alta parte, la capatul unui alt drum. Si mai stiu ca Dumnezeu s-a nascut, si El, in exil.”

29 + 2 zile

Pentru ca astea doua cuvinte spun tot... TE IUBESC!

(Imi cer scuze pentru intarziere>:D<)

28

Mergeam azi pe drum zambind. Am observat ca eram singurul care facea chestia asta. Ori ceilalti n-au motive sa zambeasca, ori au uitat cum e. Oricum ar fi, ei pierd... De ce am zambit eu? Din acelasi motiv care ma determina sa zambesc si acum. Si maine, si ieri si tot restul vietii mele:)
Nu sunt singurul care iubeste, dar am fost singurul care a zambit... Nu vreau sa trag concluzii "tragice" asa ca raman la un indemn: zambeste!, ce ai de pierdut?

Te iubesc si sunt fericit>:D<
La multi ani, Paula mea!

(Piesa e pentru ca are 28 si versurile sunt faine si multe se cam potrivesc:) )

Morning Sun

Printre nori inca inzapeziti, soarele mai trimite doua-trei raze, ca un preview pentru primavara care intarzie sa apara...

In alta ordine de idei, o noua piesa marca Robbie Williams. Enjoy!

Nimic

Inspirat de Paula si Pascal...

Unde incepe nimicul si unde se termina totul?

Fericire

Daca ai putea alege intre fericirea ta pentru 10 ani si fericirea tuturor celorlalti pentru o zi ce ai alege? De ce?

Tie

De aş fi vânt,
prin părul tău
m-aş plimba nestingherit.
De-aş fi o frunză,
de sufletul tău nu m-aş desprinde
şi dacă aş face-o,
ar fi pentru bucuria regăsirii.
De-aş fi un zâmbet,
pe buzele tale m-aş afla tot timpul.
De aş fi ploaie,
ţi-aş mângâia obrazul
să îţi alin suferinţa.
De-aş fi o lacrimă,
aş curge cât mai lin...
să nu simţi fierbinţeala.
De-aş fi o podoabă,
m-aş lăsa purtat de frumuseţea ta.
De-aş fi o pasăre,
te-aş învăţa să zbori
să ştii ce-i libertatea.
De aş fi dragoste,
te-aş îmbrăţişa.
(Andrei Pavel)

Te iubesc!
La multi ani fericiti iubita mea>:D<

Ray LaMontagne

Pentru ca unii iubesc si unii chiar stiu sa cante despre iubire.

Frumosii Invinsi

Recenzia mea pentru cartea asta este... o melodie. Asta pentru ca, din punctul meu de vedere, Leonard Cohen canta mai bine decat scrie. Cred ca laudele pentru talentul sau de scriitor sunt exagerate. Poate ma insel. Mai trebuie sa-i citesc volumul de poezii "Flori pentru Hitler" si atunci o sa ma pronunt definitiv.
Frumosii invinsi ramane oricum o dezamagire pe care o s-o alin prin Hallelujah, o melodie pe care la 74 de ani o canta cel putin la fel de bine ca la 40, dar mult mai expresiv si parca cu mai mult sentiment.
Auditie placuta!

Metafizica tuburilor

Din introducerea cartii am aflat ca e oarecum o autobiografie a autoarei. Autobiografie ce cuprinde primii 3 ani din viata. Prima amintire pe care o am despre mine e de la... in orice caz, mult mai tarziu decat varsta de 3 ani. Asa ca, acesta a fost primul lucru legat de carte care m-a intrigat.
O scurta introducere... Amelie e de origine belgiana dar se naste in Japonia, tatal ei fiind ambasador acolo. In primii doi ani si jumatate din viata duce o existenta pur vegetativa, fiind o "leguma clinica". Ceea ce duce la "a doua ei nastere" e ... ciocolata alba. Prin ea descopera placerea din care face principalul motiv pentru a trai. Presarata cu intamplari interesante si capacitati incredibile pentru o persoana de 3 ani, cartea devine o lectura placuta, tragi-comica, usoara, fara aglomerare simbolica.
Partile mai interesante... Pana la varsta de 3 ani, se defineste ca fiind fiinta divina; pana la 3 ani filosofeaza despre Dumnezeu, moarte, placere, timp, existenta, om; pana la 3 ani cunoaste ura intre popoare; pana la 3 ani traieste "a near death experience".
Modul de prezentare nu poate sa nu te faca sa zambesti, chiar in momentele tragice ale actiunii. Felul liber in care e scrisa iti da o anumita emotie pozitiva. Incertitudinea asupra a ceea ce aduce nou urmatoarea pagina, te face sa n-o lasi din mana. Dar pe cat de ciudat incepe, pe atat de brusc se termina.
Aceste fiind spuse, Metafizica tuburilor a lui Amelie Nothomb este nu neaparat o carte de succes, o capodopera, dar o carte care merita citita tocmai pentru ca are ceva diferit. Lectura placuta.

Timpul este o invenţie a mişcării. Cine nu se mişcă nu vede cum trece timpul.
Dacă am fi în stare să nu ne mai gândim la problemele noastre, am fi o rasă fericită.
Singura alegere proastă este absenţa unei alegeri.
Plăcerea e o minune care mă învaţă că eu sînt eu. Plăcerea sînt eu: de fiecare dată cînd va exista plăcere, voi exista şi eu. Nici plăcere fără mine, nici eu fără plăcere!
Continui sa cred ca cel mai bun motiv pentru a te sinucide e frica de a muri.

Dincolo de aparente

Nu lupti decat pentru ceea ce iubesti; nu iubesti decat ceea ce respecti, iar pentru a respecta trebuie cel putin sa cunosti.

Hitler

Iubire

Nu exista nimic inafara iubirii. Odata ce o simti, tot ce nu se transforma in iubire devine inexistent pentru minte si suflet. Si atunci, e imposibil sa nu fii fericit.
Te iubesc si sunt fericit!
La multi ani!>:D<