Singura mea ocupatie a fost sa urmaresc o fericire absoluta la care credeam ca pot ajunge cu ajutorul femeilor; nu exista ceva mai iluzoriu.
In opinia mea, un roman exceptional. Un roman despre iubire, gelozie, relatii, inselare si multe altele. Un roman cu peronaje asupra carora se pot face studii psihologice de sute de pagini. Un roman de care te poti indragosti sau ale carui idei poti sa le respingi imediat ce le citesti. Inca nu stiu de care parte sunt...
Climate se imparte in doua parti: o scrisoare a lui Philippe, persoanjul principal, catre Isabelle (a doua sotie), in care ii descrie relatia sa cu Odile (prima sotie); a doua parte este o scrisoare a Isabellei catre Philippe in care isi exprima toate sentimentele si gandurile avute de-a lungul relatiei lor. E interesant sa vezi perceptiile celor doi despre iubire, cum si ce anume analizeaza ei dintr-o aceeasi situatie, cum se vad unul pe altul.
S-ar putea genera o discutie interminabila despre iubire pornind de la ceea ce povestesc cei doi , asa ca mi-e groaza si sa incep cu ceva idei. O sa va las pe voi sa trageti ce concluzii doriti dupa ce citit cartea, eu unul m-am lamurit dar sunt prea multe sa fie expuse. Pentru mine e o carte foarte buna, foarte atent scrisa, care atinge anumite puncte cum nu le-am mai gasit la niciun alt autor. E o analiza foarte reusita a sentimentelor umane, o analiza presarata cu detalii de natura psihologica foarte subtil utilizate.
Asadar, va invit sa lecturati Climate. O sa merite! Lectura placuta!
Ce frumoasa e lumea, ma gandeam, si ce usor e sa fi fericit!
Destinul nostru atarna de un gest, de un cuvant, la inceput cel mai mic efort e de ajuns sa-l tina in loc, apoi trebuie sa pui in miscare un mecanism gigantic.
Gresesc cei care spun ca dragostea este oarba; adevarul e ca dragostea-i indiferenta la defecte sau slabiciuni- pe care le vede foarte bine - cand isi inchipuie ca a gasit intr-o fiinta acel ceva ce -o intereseaza mai mult decat orice si care de cele mai multe ori, nici nu se poate defini.
