Jocul cu margele de sticla

Nerespectand anumite norme care ti se cer, care aproape ti se impun, risti. In acelasi timp, daca respecti normele respective risti. Bineinteles, riscurile nu sunt aceleasi in fiecare din cele doua cazuri. Personajul lui Hermann Hesse din "Jocul cu margele de sticla" a riscat in ambele situatii si... a pierdut in ambele situatii. Trist, nu?
Nu e usor sa creezi o lume aproape de perfectiune. Pentru ca oricat de bine conturata ar fi in mintea ta o astfel de lume, probleme tot vor aparea pe parcurs, probleme la care nu te asteptai si pe care nu le-ai intuit. La inceput o sa traiesti cu perfectiunea in minte, pana cand... incepi sa te simti nesigur, incepi sa vezi viitoare posibile probleme. Lumea imaginata in roman incepe sa simta primele cutremure cand Joseph Knecht(personajul cu riscurile), devenit magister ludi al jocului cu margele de sticla, isi imagineaza un viitor sumbru pentru lume, ce va distruge treptat si aceasta comunitate, pe numele ei Castalia, aparent de neatins.
Ce e aceasta comunitate? Un loc in care se cauta implinirea spirituala dar nu prin religie ci prin stiinta si arta, un loc unde nu exista grija pentru partea materiala, unde nu se tine cont de istoria universala, doar de istoria proprie, a comunitatii, un loc insa cu norme destul de stricte. Joseph ajunge la un nivel spiritual extrem de ridicat. Are onoarea de a conversa cu un calugar benedictin de la care invata mai mult decat spera. Tot in urma acestor conversatii cu calugarul , Joseph va ajunge la o gandire mai realista, ceea ce-l va determina mai tarziu sa paraseasca Castalia, in speranta de a intelege mai bine lumea exterioara si a preveni ceea ce isi imaginase el pentru a salva un viitor sumbru al Castaliei.
La ce riscuri s-a supus? Respectand normele stricte ale provinciei i-a adus, bineinteles, un echilibru in existenta, a reusit sa progreseze spiritual destul de usor, fara sa fie conturbat de realitatile lumii exterioare Castaliei, insa libertatea de a avea propriile ganduri, libertatea de a-si petrece timpul dupa bunul plac, lipseau. Ce e omul fara astfel de libertati? Renuntand la viata plina de norma a Castaliei, si-a recapatat libertatea. Pasind insa intr-o lume mult diferita de cea in care a trait atata vreme, dorind sa faca pe plac unui copil, nemaifiind obligat sa respecte norme, moare intr-un mod cel putin stupid.
"Jocul cu margele de sticla" a lui Hermann Hesse este o lectura placuta, impresioanata insa doar prin ideea romanului si nu prin stilul in care a fost scris. Parerea mea.

Muzica desavarsita isi are sorgintea ce-o determina. Ea provine din echilibru. Echilibrul provine din drept, dreptul provine din intelesul lumii. De aceea poti vorbi despre muzica numai cu un om care a aflat intelesul lumii.

A te indeletnici cu istoria nu este o gluma si un joc iresponsabil. A te indeletnici cu istoria presepunune convingerea ca nazuiesti spre ceva imposibil si totusi necesar si de maxima importanta. A te indeletnici cu istoria insemneaza a te lasa in seama haosului si a-ti pastra totusi credinta in ordine si sens. Este o misiune foarte serioasa si probabil una tragica.

Priveste acest pesisaj cu nori si fasii de cer! La prima privire ai zice ca profunzimea e acolo unde domneste intunericul cel mai dens, dar numaidecat iti dai seama ca aceasta intunecime si moliciune nu sunt altceva decat norii si ca universul cu adancimea lui incepe abia la marginile si in fiordurile acestor munti de nori, de acolo se scufunda in infinit, acolo se afla stelele cu stralucirea lor solemna si infatisand pentru noi, oamenii, simbolurile supreme ale limpezimii si ordinii. Adancimile universului si tainele lor nu sunt acolo unde se gasesc norii si umbra lor neagra, adancimea sta in limpezime si senitate.