Privesc la ceas.
E miez de noapte.
Nici un pendul nu-mi bate
la poartă, să-mi arate
că timpul trece nepăsător
spre următoarea clipă.
Aşeaza-te langă mine
şi înarmează-te cu răbdare,
căci în noaptea asta
se vor naşte stele.
Între timp, învaţă-mă
să fiu asemeni ţie.
Privindu-te adânc,
ochii tăi au ceva din tristeţea mea.
Dă-mi-te cu totul,
să te sorb,
să-mi vindec sufletul.
(Andrei Pavel)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
andrei pavel... banuiesc ca nu tenismanul
nunu:P
daca era el, auzeai pe la televizor de poeziile lui:P
Trimiteți un comentariu